Adjectivul posesiv etic este o figură de stil de nivel morfematic prin care naratorul își arată interesului deosebit față de erou; același interes este solicitat și ascultătorilor.
Adjectivul posesiv poate fi la persoana I singular. Atunci când este la plural, adjectivul posesiv etic (nostru) are același efect stilistic ca și dativul etic de persoana a II-a.
Umbra eroului nostru dispărea prin șiroaiele ploaiei… (M. Eminescu – Sărmanul Dionis)
Ridicându-și căciula cea mițoasă, vedem o frunte atât de netedă, albă, corect boltită, care coincide pe deplin cu fața într-adevăr plăcută a tânărului meu. (M. Eminescu / adjectivul posesiv etic la persoana I).
Oricât de neplăcut să fi fost spectacolul pentru simțul estetic al călătorului meu, el avu o influență salutară asupra eroului nostru care, trezit din fantaziile sale metafizice, băgă de samă că ploaia-l udase până la piele. (M. Eminescu – Sărmanul Dionis / adjectivul posesiv etic la plural)