Anastrofă

Anastrofa (fr. anastrophe, din gr. anastrophé = “inversarea cuvintelor”, gr. ana „înapoi” + strophe „întoarcere”) este o figură de stil de nivel sintactic și reprezintă inversiunea nefirească a componentelor unui segment sintactic. Altfel spus, anastrofa este răsturnarea ordinii firești a cuvintelor (topicii) în frază.

Anastrofa este o specie de inversiune, la fel ca hiperbatul.

Exemple de anastrofă

Ș-astăzi tu debunăvoie
Fericită-n brațe cazi-mi;
(M. Eminescu – Ah, cerut-am de la zodii)

În lacul cel verde și lin
Răsfrânge-se cerul senin.
(M. Eminescu – Frumoasă-i…)

Te uită cum ninge decembre. (G. Bacovia – Decembre)

Joc de focuri, joc de inimi
Ostenescu-mă să număr.
(L. Blaga – Pleiada)

Pe umeri cade-ne și-n gene. (L. Blaga – Risipei se dedă florarul)

Stăpâne codru, crai bătrân:
Mai ții-le tu minte oare.
(O. Goga – Reîntors)

Migdalați, puțin pieziș, arătau ochii bunicii. (Z. Stancu)

Pare-i că din piept de fată cântă o privighetoare. (M. Eminescu – Călin Nebunul)

Dacă n-oi semăna bine
Râde-o fetele de mine.
(Folclor)