Anastrofa (fr. anastrophe, din gr. anastrophé = „inversarea cuvintelor”, gr. ana „înapoi” + strophe „întoarcere”) este o figură de stil de nivel sintactic și reprezintă inversiunea nefirească a componentelor unui segment sintactic. Altfel spus, anastrofa este răsturnarea ordinii firești a cuvintelor (topicii) în frază.
Anastrofa este o specie de inversiune, la fel ca hiperbatul.
Exemple de anastrofă
Ș-astăzi tu debunăvoie
Fericită-n brațe cazi-mi; (M. Eminescu – Ah, cerut-am de la zodii)
În lacul cel verde și lin
Răsfrânge-se cerul senin. (M. Eminescu – Frumoasă-i…)
Te uită cum ninge decembre. (G. Bacovia – Decembre)
Joc de focuri, joc de inimi
Ostenescu-mă să număr. (L. Blaga – Pleiada)
Pe umeri cade-ne și-n gene. (L. Blaga – Risipei se dedă florarul)
Stăpâne codru, crai bătrân:
Mai ții-le tu minte oare. (O. Goga – Reîntors)
Migdalați, puțin pieziș, arătau ochii bunicii. (Z. Stancu)
Pare-i că din piept de fată cântă o privighetoare. (M. Eminescu – Călin Nebunul)
Dacă n-oi semăna bine
Râde-o fetele de mine. (Folclor)
