Antimetateză

Antimetateza (antimetabolă sau antimetalepsă) (gr. antimetathesis = “punere inversă”) este o figură de stil de nivel sintactic care constă în repetarea componentelor unui segment sintactic în ordine inversă.

Figura este asemănătoare conversiei, iar repetarea inversă se face și cu modificarea funcțiilor gramaticale și, în cele mai multe cazuri, cu modificarea înțelesului.

Exemple de antimetateză

Și adînc privind în ochii-i, ți-ar părea cum că înveți
Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț.
(M. Eminescu – Scrisoarea V)

Două umbre de aripe ce se mișcă tremurânde,
Două aripe de umbră către ceruri ridicate.
(M. Eminescu)

Copilul râde: “Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!”
Tânărul cântă: “Jocul și-nțelepciunea mea-i iubirea!”
Bătrânul tace: “Iubirea și jocul meu e-nțelepciunea!”.
(L. Blaga – Trei fețe)

Tu blond noroc al unui vis deșert,
Tu visul blond unui noroc ce nu e,
De-i mai veni, să ştii că nu te iert.
(M. Eminescu – Gândind la tine)

Sitarii cu moțul de curcubeu
Tropăie cu curcubeul lor din moț.
(M. Sorescu)

Un act aproape comic se intercalează în teatrul literaturii atunci când poezia se face critică și critica poezie. (T. Arghezi – Critică litarară)

La ce statornicia părerilor de rău,
Când prin această lume să trecem ne e scris
Ca visul unei umbre și umbra unui vis?
(M. Eminescu – Despărțire)

O viață nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viață. (A. Malraux)

Nu e loc al acestei regiuni, care gâlgâie de frumusețea belșugului, ca și de belșugul frumuseții, să nu-și arate în același timp vechimea și tinerețea. (Vl. Streinu)

Lumea umbrei, umbra lumii se amestec, se-nfășoară. (M. Eminescu)

Ce vrea Măria ta?
Eu?… Nimic… Ce vreau nu se poate și ce se poate nu vreau
(B. Șt. Delavrancea – Apus de soare: teatru)

Fratele meu, aceste ce-mi spuseși atâta negândite era la mine, încât putem crede că cerul se va face pământ și pământul cer. (Erotocritul)