Antipalagă

Antipalaga (gr. anthypallage „schimbare a cazului”) este o figură de stil de nivel sintactic, o abatere de la de la congruența cazuală în propoziție, realizată prin discontinuitate sintactică.

În cele mai multe cazuri de antipalagă, substantivul în nominativ, pierde funcția sintactică de subiect și devine un subiect psihologic. [vezi textele de mai jos din Caragiale și Minulescu]

Antipalaga este o specie de anacolut.

Exemple de antipalagă

Lipsită de iubire, cum că principiul rău,
Nedreptul și minciuna al lumii duce frâu;
(M. Eminescu – Împărat și proletar)

Dar un balaur tologit în poartă
Sorea cu lene pielea lui pestriță,
Cu ochi-nchiși pe jumătate, poartă
Privirea jucătoare să-l înghiță,
Iară Florin  ­ inima-n el e moartă. ­
(M. Eminescu – Fata-n grădina de aur)

Să ne apropiem binișor și să intrăm în grădina care parcă n-are fund. Grădina asta – s-o vezi noaptea pe lună!... (I. L. Caragiale).

Restul erau numai studenți eminenți sau numai stâlpi de cafenea... Teatre însă, concerte, conferirile, expoziții de artă... i-a ferit Dumnezeu și pe unii și pe alții... (I. Minulescu)