Aposiopeză

Aposiopeza (gr. aposiopesis „trecere sub tăcere”) este o figură de stil de nivel sintactic care constă în întreruperea enunțului, restul fiind de prisos sau a fost omis din cauza grabei, iar cititorul înțelege singur ce mai este de spus.

Exemple de aposiopeză

Eu... deschide fereastra... nu e nimeni pe strade, nu te poate vedea nimeni, și apoi chiar de te-ar vedea. (M. Eminescu – Sărmanul Dionis)

Eu țiu la madam Parigoridi, fiindcă și dumneei ține la mine. De atâta vreme suntem buni prietini, și nici un nor n-a venit să întunece... în sfârșit, ce să mai vorbim? îmi zice: „nene Iancule".. (I. L. Caragiale – O conferință)