Brahilogie

Brahilogia (gr. brachys = “scurt” + logos = “cuvânt, vorbire”) este o figură de stil de nivel sintactic în care enunțul este redus prin eliminarea unor termeni care pot fi subînțeleși.

Brahilogia este o specie de elipsă și constă în evitarea repetării unui termen al frazei exprimat anterior. Figura se bazează pe subînțelegere și pe suspensie și reprezintă manifestarea tendinței de economie în exprimare.

Brahilogia nu trebuie confundată cu elipsa. În brahilogie, termenul omis este unic, cunoscut și se află, de obicei, mai înainte sau după, în același context. În elipsă, termenul omis este dedus din context și poate fi diferit în același context, în funcție de ce dorește să exprime exprimă interlocutorul. [vezi în exemplele de mai jos termenul omis subliniat]

Exemple de brahilogie

Iară noi? noi, epigonii?… Simțiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte…
(M. Eminescu – Epigonii)

Găsește, mănâncă; nu, rabdă! (M. Sadoveanu)

Uitat să fie visul și zborul lui înalt,
Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață.
(Ion Barbu – Panteism)

Să te-ntreb pe Dumneata,
Cum veniși în iarba mea
Și de unde, Domnișoară
De cristal și scorțișoară?
(T. Arghezi – O lăcustă)

Îi zicem deget mare, dar nu că e mare. (T. Arghezi)

Așa află, pe rând, că unul se gândea la o cocoană frumoasă, – că altul se gândea cam ce lingușeală să cârpească împăratului, – altul că ce n-ar da el pentru o sticlă de vin, – altul că e bine să fii împărat, – altul că împăratul e om ca toți oamenii – numai unul, cu fruntea cât toate zilele, asculta cuvintele și întrebările împăratului. (B. Șt. Delavrancea)

C-am avut nuntași
Brazi și păltinași,
Preoți, munții mari,
Păsări, lăutari,
Păsărele mii,
Și stele făclii!
(Miorița)

De-ai aripi ți le-ascunde, de-ai nimburi de asemeni. (T. Arghezi – Nu spune)

Caii deliilor erau în spume. În loc de frâie, ștreanguri și curmeie. Cuțite late la brâu. Căciuli țărănești date pe ochi. Priviri de fiare. (B. Șt. Delavrancea)

Gura a încetat să mai vorbească, mâinile să mai gesticuleze, picioarele să mai meargă, ochii să…; Când ai zor, nu pune mâna pe topor, nici pe cuțit, când ești amărât. (Folclor)

Câinii osul ca să-apuce, corbii stârvul ca să-mpartă,
Boierii ca să robească, unii cu alții se ceartă.
(B. P. Hașdeu)

Dacă lucrează are cu ce trăi; nu lucrează, nu va avea. (Folclor)

Altul este al tău suflet.
Alții ochii tăi acum.
(M. Eminescu)

– Mă, aici sunteți a șaptea?
– Nu, don’ sublocotenent, a opta, îmi răspund cinci odată.
(Camil Petrescu)

Iarna, pe gheață și la săniuș. (Ion Creangă – Amintiri din copilărie)

– Păi vine?! Zise Moromete… Aduce el șase mii de lei?
– Eu zic că aduce, răspunse Nilă convins. El se lăuda de trei ori pe-atât.
(M. Preda – Moromeții)

Cine poate oase roade, cine nu nici carne moale. (Folclor)