Calambur

Calamburul (fr. calembour = “glumă”, origine incertă) este o figură de stil de nivel lexico-semantic în care este folosit un joc de cuvinte întemeiat pe echivoc (ambiguitate) sau pe asemănarea ca formă a unor cuvinte deosebite ca sens și are un efect umoristic.

Jocul de cuvinte din figură este bazat pe omofonia dintre două cuvinte sau grupuri de cuvinte cu sensuri diferite. Calamburul, prin efectul subversiv al jocului de cuvinte, speculează ambiguitatea contextului. Întrerupe șirul monoton al comunicării și are un efect stimulator asupra cititorului, acesta fiind silit să fie atent și, în același timp, circumspect.

Figură de compoziție, calamburul este realizat cu ajutorul altor figuri, precum: hiperbola, metafora comparația etc

Exemple de calambur

Chiar sărac, de ai drăguță,
Ai mulțimi de daraveri,
Căci primești și dai simbrie
În necazuri și plăceri.
(M. Eminescu – Strigături)

Banul este un nume rar. (M. Kogălniceanu)

Safta: Știi, a făcut oamenii chef, c-aseară a fost lăsata-secului.
Eftimița (înseninându-se prinzând limbă, cătră Leonida cu umor): A fost lăsata, secule!
(I.L. Caragiale)

Tot asemine voi păstra cea mai adâncă taină asupra unui război omeric [hiperbolă] avut cu niște amazoane [metaforă] în catrințe, care culegeau poame într-o livadă, și care văzându-ne că sărim peste un gard și că înaintăm spre ele ca niște zmei [comparație hiperbolică], spre a le lua câteva poame, au început a ne împroșca cu coarne, râzând și strigându-ne: "Nu șuguiți, domnilor, cu coamele, că vi se pot prinde de frunte". Noi am răspuns cu mărinimie că nu, suntem însurați. (V. Alecsandri)