Caracterul este o figură de stil de nivel logic și de compoziție care constă în zugrăvirea trăsăturilor morale (psihologice) ale unui tip uman.
Caracterul este folosit în definirea personajului unei opere literare, prin intermediul trăsăturilor psihologice esențiale. Identificarea unei trăsături dominante (avariție, mizantropie, demagogie etc) ajută la stabilirea apartenenței personajului la un anumit tip psihologic.
Prima operă de caracterologie „Caractere” îi aparține filozofului antic Theophrast. Acesta descrie mai multe tipuri de structuri morale, printre care: guralivul, ipocritul, bădăranul, avarul, cinicul etc.
Caracterul este folosit în caracterizare, definită ca o modalitate artistică prin care autorul prezintă trăsăturile fizice și psihice ale unui personaj.
Exemple de caracter
Moș Iosif avea un defect foarte mare. Cu o măiestrie rară el știa să se înșele pe sine însuși. Toate dezlegările pe care i le-nsufla mintea lui sănătoasă și ageră el gândea că provin numai din combinările astrologice, în care el încifra ceea ce nu era în ele. Unde mintea lui proprie nu-i da o dezlegare, acolo nici astrologia cea grecească n-o putea face nemijlocit. Ea aproba numai aposteriori ceea ce el pusese în calculele sale apriori. (M. Eminescu – Moș Iosif)
