Chiasm

Chiasmul (fr. chiasme, din gr. khiasma = “încrucișare”) este o figură de stil de nivel sintactic care constă în repetarea încrucișată a segmentelor cu aceleași funcții sintactice sau opunerea a doi termeni, al doilea fiind inversul primului.

Chiasmul este înrudit cu antiteza, figura fiind chiar o dublă antiteză, și cu antimetateza. Termenii figurii se încrucișează conform schemei AB – BA.

Exemple de chiasm

Ai putea să lepezi cârma și lopețile să lepezi. (M. Eminescu – Scrisoarea IV)

Femeie între stele și stea între femei. (M. Eminescu)

Când prin această lume să trecem ne e scris
Ca visul unei umbre și umbra unui vis.
(M. Eminescu – Despărţire)

Moral întotdeauna și vecinic imoral. (Al. Macedonski – Noaptea de noiembrie)

Prăpastie în care virtutea este-o crimă și crima,
Cea mai neagră virtute mai sublimă.
(Al. Macedonski – Noaptea de noiembrie))

Trecură ciute albe și-ntunecați ogari. (Ion Pillat – Zile și nopți)

Viu printre morți, sunt un mort printre vii
veșnic de sunt mor de morți efemere.
(Ion Vinea)

Unii trăiesc ca să uite, alții uită ca să poate trăi. (N. Iorga – Cugetări)

Cine se scoală de dimineață departe ajunge. (Folclor)

… culesul holdelor și dijmuitul vor vorbi de vrednicia plugarului și de a gliei bogată dărnicie. (M. Lungeanu)

Eu am să-ți las o carte, două,
Dar tu să știi că-i viață nouă
Ce-a frânt și doborât-a pe dușman.
(M. Beniuc)