Entimemă

Entimema (gr. enthymema “concepție, gândire”) este o figură de stil de nivel logic și de compoziție care constă într-o reflecție exprimată sub forma unei contradicții sau a unei concluzii.

În unele situații, aceasta se împletește cu antimetateza și cu paradoxul. [vezi mai jos textul din A. Vlahuță]

Când îmbracă forma unei concluzii și are valoare stilistică este un silogism (ca și în logică) prescurtat sau incomplet, adică îi lipsește una dintre premise. Scopul figurii de stil fiind să convingă (nu să demonstreze un adevăr), a primit numele de „silogism al oratorului”. [vezi mai jos textul lui Menandru]

Exemple de entimemă

E caracteristic pentru multe din reputațiunile noastre literare, că toți îi citează dar nimeni nu-i citește. (Publicistica lui Mihai Eminescu)

Fericirea adevărată n-o are, nu poate s-o aibă decât acela care-o dă. Și, vezi tu, ce lucru minunat se întâmplă cu fericirea: Ca s-o dai nu e nevoie s-o ai. Iar ca s-o ai, trebuie să-ncepi prin a o da. (A. Vlahuță)

Nu nutri o ranchiună nemuritoare, când tu ești muritor. (Menandru)

Entimema poate fi formată din două maxime: Cu cât mai înțelept și puternic este un artist, cu atât mai simplă este arta lui. (Meister Eckart) Căci: Adevărata expresie a sentimentului este simplitatea. (Herder)