Epanadiploză

Epanadiploza (gr. epanadiplosis = “dublare la sfârșit și la început”) este o figură de stil de nivel sintactic care constă în repetarea aceluiași segment la începutul și la sfârșitul aceleași unități sintactice sau al aceluiași vers.

Figura înseamnă repetarea aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte și în anaforă și în epiforă, în aceiași propoziție, frază sau vers.

Exemple de epanadiploză

Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură
Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură.
(M. Eminescu – Călin)

Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Mereu va crește umbra-i, eu voi dormi mereu.

Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.
(M. Eminescu – O, mamă…)

Din chaos, Doamne,-am apărut
Și m-aș întoarce-n chaos
Și din repaos m-am născut,
Mi-e sete de repaos.
(M. Eminescu – Luceafărul)

Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele
. (M. Eminescu – Luceafărul)

Simțind cum teiul meu
Asupră-mi umbrește
Eu voi dormi mereu,
Mereu el va crește.
. (M. Eminescu – Mai am un singur dor)

Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte,
An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte,
Iară flamura cea verde se înalţă an cu an,
Neam cu neam urmându-i zborul şi sultan după sultan.
. (M. Eminescu – Scrisoarea III)

Fragi i-am dat, ea mi-a zis: Na-le!
Ți-am cerut eu ție fragi?
(G. Coșbuc – Mânioasă)

Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu tristele becuri cu pală lumină –
Când sună arama în noaptea deplină,
Sunt solitarul pustiilor pieţe.
(G. Bacovia – Pălind)

Lung este drumul, ceasul lung. (L. Blaga)

Nencepută curge apa
Și se pierde nencepută.
(Ion Pillat)

Vezi, multe păcate
Sunt pe lumea asta,
Lui Ion crâșmarul
I-a fugit nevasta;
Mi se pare cu vătaful i-a fugit nevasta.
(O. Goga – Ion Crâșmarul)

Moftangiul este eminamente român: cu toate acestea, înainte de a fi român, el este moftangiu. (I. L. Caragiale – Moftangii)