Epanadiploză

Epanadiploza (gr. epanadiplosis = “dublare la sfârșit și la început”) este o figură de stil de nivel sintactic care constă în repetarea aceluiași segment la începutul și la sfârșitul aceleași unități sintactice sau al aceluiași vers.

Figura înseamnă repetarea aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte și în anaforă și în epiforă, în aceiași propoziție, frază sau vers.

Exemple de epanadiploză

Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură
Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură;
(M. Eminescu – Călin)

Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
...
Mereu va crește umbra-i, eu voi dormi mereu.
...
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.
(M. Eminescu – O, mamă…)

Din chaos, Doamne,-am apărut
Și m-aș întoarce-n chaos...
Și din repaos m-am născut,
Mi-e sete de repaos.
(M. Eminescu – Luceafărul)

Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele
. (M. Eminescu – Luceafărul)

Fragi i-am dat, ea mi-a zis: Na-le!
Ți-am cerut eu ție fragi?
(G. Coșbuc)

Lung este drumul, ceasul lung. (L. Blaga)

Nencepută curge apa
Și se pierde nencepută.
(Ion Pillat)