Exclamație

Exclamația (fr. exclamation = „manifestare bruscă și puternică a vocii”) este o figură de stil de nivel logic și de compoziție, care reprezintă o expresie a unui sentiment sau a unei emoții puternice.

Procedeul stilistic poate fi întâlnit în proză sau în versuri, iar sentimentele pot fi de surpriză, de mânie, de bucurie și sunt exprimate cu ajutorul exclamațiilor și a interjecțiilor.

Exemple de exclamație

N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!
(M. Eminescu – Scrisoarea III)

O, te-admir, progenitură de origine romană! (M. Eminescu – Scrisoarea III)

Ah, Dumnezeu nedrept stăpân,
M-a dușmănit trăind mereu
Și-a pizmuit norocul meu.
(G. Coșbuc)

Ah, puntea suplă peste repezi ape.
Ah, pâlpâitul lacrimei sub pleoape.
(M. Sorescu)

Lumina ce largă e!
Albastrul ce crud!
(L. Blaga)

Oh, plânsul tălăngii când plouă. (G. Bacovia)

O tempora! O, mores! (Cicero – Catilinare)

Oh! oh! oh! Săracă țară a Moldovei, ce nenorocire de stăpâni ai avut! ce sorți de viață ți-au căzut! (D. Gusti)