Hipalagă

Hipalaga (gr. hypallage = “schimbare, substituire”) este o figură de stil de nivel lexico-semantic prin care unui cuvânt (obiect) i se atribuie o acțiune sau însușire care convine altui cuvânt (obiect), aflat în vecinătatea lui.

Exemple de hipalagă

Când norii cei negri par sumbre palate,
De luna regină pe rând vizitate.
(M. Eminescu – Mortua est!)

Iar copacii printre crivăț la pământ să se aplece. (Al. Macedonski)

Faima venea spre el
Ca umbra muntelui,
Când îi stă soarele oblic
În cârcă.
(M. Sorescu)

Trenul se mișcase pe furiș spre câmpie. Clădirile din preajma începură a fugi îndărăt. Apărură ogoare arate. (M. Sadoveanu)

În vagonul în care singur călătoreai către sate
Parca-am privi amândoi luna cum sălta, la geam,
Printre sârmele de telegraf, legănate…
Ogoarele fără de haturi roteau tot mai dese
Întinderi fertile și negre de lut.
(N. Labiș – Prietenul Glad)

Am trăit zile fericite

Am petrecut nopți nedormite

Am străbătut potecă neumblată