Invectivă

Invectiva este o figură de stil de nivel logic și de compoziție care reprezintă o apostrofă necruțătoare, violentă și injurioasă, adresată unei persoane sau situații.

Figură de stil este folosită în textele avangardiste din secolul XX, prin care se urmărea șocarea și denunțarea tabuurilor burgheze. Mai târziu, a fost folosită în scopuri polemice sau satirice. Geo Bogza, în volumul Poemul invectivă a folosit-o programatic.

În acest procedeu stilistic este folosit un lexic dur, iar comunicarea violentă este utilizată pentru a denunța sau condamna. Propozițiile acestei figuri de stil sunt, de regulă, exclamative sau interogativ retorice.

Exemple de invectivă

De-aceea taci și încă bine paie-ți
Că nu te regalăm, cum știm, cu bețe:
Făclie nu-i nemțescul tău opaiț.
(M. Eminescu – Petri-notae)

Prea v-ați arătat arama sfâșiind această țară,
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,
Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteți - niște mișei!
(M. Eminescu – Scrisoarea III)

Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget,
Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri,
La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri;
(M. Eminescu – Scrisoarea III)

O, fiarbă-vă mînia în vinele stocite,
În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite
De sînge putrezit;
[...]
O, fiarbă-vă mînia în vinele stocite,
În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite
De sînge putrezit;
(M. Eminescu – Junii corupți)