Paragoga (gr. paragoge „prelungire”) este o figură de stil de nivel fonologic (de sunet) care constă în adăugarea unui fonem sau a unei silabe la sfârșitul cuvântului.
Adăugarea unui sunet la sfârșitul unui cuvânt apare dintr-o necesitate eufonică sau metrică.
Exemple de paragogă
Strigăte de-Allah! Allahu! Se aud pe sus prin nori. (M. Eminescu – Scrisoarea III)
De la Sălcuța mi-era-re Bordeiu’ lu Stănislav. Dară-n el cine-mi ședea-re? – Savai moichilița lui… (Col. G. Giuglea și G. Vîlsan)