Parigmenon

Parigmenonul (gr. parigmenon = “care revine alături”) este o figură de stil de nivel morfematic prin care sunt repetate unele cuvinte derivate de la același radical.

În fapt, parigmenonul este o construcție pleonastică, care prin expresivitatea ei primește valențe estetice.

Exemple de parigmenon

Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă.

Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul.
(M. Eminescu – Călin)

Ați luptat luptă deșartă, ați vânat țintă nebună,
Ați visat zile de aur pe-astă lume de amar.
(M. Eminescu – Epigonii)

I-aș cânta-o-ncetișor
Șoptind șoapte de amor.
(M. Eminescu)

...trec nesimțite, ca și vremea
ce vremuiește adânc în tot ce e.
(M. Eminescu)

Privirea țintă numai cu ochii lui vii și zâmbea cu zâmbetul lui misterios. (M. Sadoveanu)

Mi s-a trezit un glas străin
și-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu.
(L. Blaga)

O sută de ani nu s-a clintit un fir de păr din locul lui, și s-au simțit mai străini străinii, în țară înstrăinată. (T. Arghezi)