Paronomază

Paronomaza (gr. paronomasia = “cuvinte aproape asemănătoare”) este o figură de stil de nivel fonologic (de sunet) care constă în alăturarea de cuvinte asemănătoare ca formă (similitudine sonoră), dar cu înțeles deosebit.

Figura folosește unele cuvinte paronime pentru a spori expresivitatea textului printr-un efect sonor.

Exemple de paronomază

Bate vântul dintr-o parte
Iarna-i ici, vara-i departe.
(M. Eminescu – Ce te legeni?)

Opiniunea publică – Gura lumii – e imanentă și emanentă de Public. (M. Eminescu – Contrapagină)

Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă. (M. Eminescu)

Munții căptușiți cu dale,
Ți se scutură în cale.
De la dale pân’ la dalii,
Printre creștere și falii.
(M. Sorescu)

Umbra mea de altădată umblă-n miezul umbrei mele. (Ion Pillat)

Val, pal, stâncile ars,
albastrul sat într-un inel de var.
(…) Seara bate semne din far.
(Ion Vinea)

Deasupra mea
ce flori de nori, ce zori, ce sori.
(L. Blaga)

Spre-mplinire peste fire
vrajă pusă, vorbă spusă.
(L. Blaga)

…ducându-te foarte departe
prin negura care desparte.
(L. Blaga)

Ca și cum, la urma urmei,
Cin’ să ieie urma turmei?
Care turmă, când se curmă,
Șade să mai lase urmă?
(M. Sorescu)

Mioriță laie
Laiebucălaie
. (Miorița)

Umblă turcii d’aiurea
D’aiurea prin plaiurea.
(Badiul)

Cine-mparte parte-și face.