Pleonasmul este o figură de stil de nivel lexico-semantic care constă în alăturarea de cuvinte care exprimă aceeași idee.
În vorbirea comună, pleonasmul este o greșeală de exprimare care constă în alăturarea a două cuvinte cu același înțeles, precum: avansați înainte, babă bătrână, coboară jos, urcă sus, mai superior.
Spre deosebire de exemplele anterioare există și pleonasme gramaticalizate care sunt figuri ale insistenței și nu constituie greșeli, precum: l-am văzut cu ochii mei, l-am auzit cu urechile mele.
Ca figură de stil, pleonasmul înseamnă utilizarea mai multor cuvinte decât ar fi necesar pentru exprimarea unei idei sau imagini, din dorința de a prezenta mai convingător sau accentua ideea sau imaginea.
Pleonasmul nu trebuie confundat cu tautologia, o figură de stil a repetiției.
Exemple de pleonasm
Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte,
Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. (M. Eminescu – Epigonii)
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate
În noi doi un suflet bate. (V. Alecsandri – Hora Unirii)
Cobori în jos, Luceafăr blând. (M. Eminescu – Luceafărul)
Pallady respecta prea mult jocul nuanțelor în pictură, ca să fie indiferent la condiția esențială, și avea dreptate să califice de nenorocit un dar din ce în ce mai rar în pictură și pierdut, și el, odată cu popularizarea fotografiei, într-o epocă de rapidități grăbite și de vagi aproximații. (T. Arghezi)
