Repetiție

Repetiția (fr. répétition, lat. repetitio) este procedeul stilistic care constă în utilizarea succesivă a aceluiași grup de sunete, cuvânt, grup de cuvinte sau aceleiași structuri gramaticale într-o comunicare, pentru a sublinia și a impune atenției o anumită idee.

Dacă privim repetiția dintr-o perspectivă generală, așa cum este de regulă prezentată în manualele școlare, atunci o putem descrie simplu ca pe o figură de stil unică, fără să ne intereseze particularitățile prin care ea este realizată. [vezi mai jos Repetiția (prezentată în școală)]

În schimb, dacă ținem de cont de aspectele particulare prin care acest procedeu stilistic este realizat,  vom observa că repetiția, în fapt, este mijlocul prin care sunt realizate o serie de figuri de stil:

Definirea figurilor de stil enumerate mai sus și exemple pentru fiecare dintre ele se găsesc în paginile dedicate respectivelor figuri. În continuare vom prezenta și exemplifica repetiția la modul general, așa cum este prezentată în manualele școlare.

Repetiția (prezentată în școală)

Repetiția se bazează pe sintaxă și rezultă din îmbinarea cuvintelor în propoziții și în fraze. Din acest punct de vedere, figura nu este doar un procedeu stilistic, ci și unul sintactic.

Cuvântul sau grupul de cuvinte sunt folosite de două sau mai multe ori la rând cu scopul de a exprima durata unei acțiuni, intensitatea unei acțiuni sau a unei calități, precum și o serie de circumstanțe, ca: distribuția, progresia, succesiunea, periodicitate etc.

Valoarea artistică a repetiției apare prin capacitatea vorbirii de a intensifica expresia prin mențiunea consecutivă a aceluiași cuvânt și de a spori efectele sugestive ale cuvântului insistând asupra lui în diverse ipostaze. (vezi mai jos versurile din Alecsandri și din Bacovia; în ambele situații, fenomenele naturii sunt copleșitoare pentru om și au loc în mai mult momente ale zilei)

Scriitorii se folosesc de repetiție pe o scară întinsă pentru o oferi efecte artistice textelor lor, atât  în versuri, cât și în proză.

Exemple de repetiție

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară.
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară.
(V. Alecsandri – Iarna)

Încet, încet nora s-a dat pe brazdă. (I.Creangă)

De departe, de departe se auzeau abia tălăngi. (M. Sadoveanu)

Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare.
(M. Eminescu)

El caută aur, eu cu totul, cu totul altele. (Tudoran)

Plouă, plouă, plouă...
Vreme de beție –
Și s-asculți pustiul
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă...
(George Bacovia – Rar)

Vezi, multe păcate
Sunt pe lumea asta,
Lui Ion Crâșmarul
I-a fugit nevasta;
Mi se pare cu vătaful, i-a fugit nevasta.

Trei zile împlinite
Și-a grijit amarul,
Cu obrazul-n palme
A vegheat crâșmarul;
Fără pâine, fără apă, a vegheat crâșmarul.

Când a fost de-a patra
Și-a chemat ortacii,
Gloată voinicească
Mi-au venit săracii;
Lotri mari din două sate, mi-au venit săracii...
(Octavian Goga – Ion Crâșmarul)

...Pe Iancu Dachin l-au legat în fața primăriei de stâlpul felinarului. Căpitanul a pus călărașii să-l bată.
— Vă ordon să-l bateți cu parul, a spus căpitanul. — Nu putem să-l batem, domnule căpitan, au răspuns călărașii. Noi doi suntem de alături, din Plopi. Omul legat la stâlp e văr cu noi. Cum o să-l batem? Nu puteam să-l batem. Dacă nu eram sub arme, făceam și noi revoluție...
— Vasăzică voi țineți cu răsculații? A scos pistolul și i-a împușcat. S-a împleticit și a căzut întâi un soldat. S-a împleticit și a căzut și al doilea...

(Zaharia Stancu – Desculț)