Rimă

Rima (fr. rime, din lat. rythmus) este o figură de stil de nivel fonologic (de sunet) care constă existența unei consonanțe (combinare armonioasă) între silabele finale ale versurilor.

În această figură, unitățile lexicale de la finele versurilor se aseamănă, grație omofoniei ultimelor silabe accentuate.

Exemple de rimă

Pe când cu zgomot cad
Isvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
(M. Eminescu – Mai am un singur dor)

Dintre sute de catarge
Care lasă malurile
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile.
(M. Eminescu – Dintre sute de catarge)