Simplocă

Simploca (gr. symplocke = “înlănțuire”) este o figură de stil de nivel sintactic care constă din repetarea compusă dintr-o anaforă combinată cu o epiforă.

În această figură, propoziția, fraza sau versul începe cu același cuvânt sau grup de cuvinte, precum o anaforă, și se termină cu același cuvânt sau grupuri de cuvinte, precum o epiforă.

Ca structură, figura este o formă de repetiție și este înrudită cu epanadiploza.

Exemple de simplocă

L-a spălatu-l, pieptănatu-l,
La botez l-a dus pe micul,
La icoane l-a-nchinatu-l.
(M. Eminescu – Miron și frumoasa fără corp)

Nu vrea să iasă… Nu vreau sa vrea să iasă. (Delavrancea)

Acolo unde petrolul gâlgâie ca o gargară de aur, pentru omul cu picioarele zdrobite de angrenajul motoarelor: chinină și sare amară. Acolo unde e Niagara milioanelor, pentru omul ars de viu: chinină și sare amară. Pentru toți cei cu oasele rupte, cu țeasta sfărâmată: chinină și sare amară. (Geo Bogza – Lumea petroului)

Vezi lumile urzindu-se, popoare de stele aprinzându-se și alergând pe căile fără urmă ale infinitului – și n-auzi nimic. Vezi munții înălțându-se, întunecimi de codri crescând să-i învăluie – și n-auzi nimic. (A. Vlahuță)