Simploca (gr. symplocke = “înlănțuire”) este o figură de stil de nivel sintactic care constă din repetarea compusă dintr-o anaforă combinată cu o epiforă.
În această figură, propoziția, fraza sau versul începe cu același cuvânt sau grup de cuvinte, precum o anaforă, și se termină cu același cuvânt sau grupuri de cuvinte, precum o epiforă.
Ca structură, figura este o formă de repetiție și este înrudită cu epanadiploza.
Exemple de simplocă
L-a spălatu-l, pieptănatu-l,
La botez l-a dus pe micul,
La icoane l-a-nchinatu-l. (M. Eminescu – Miron și frumoasa fără corp)
Nu vrea să iasă… Nu vreau sa vrea să iasă. (Delavrancea)
Acolo unde petrolul gâlgâie ca o gargară de aur, pentru omul cu picioarele zdrobite de angrenajul motoarelor: chinină și sare amară. Acolo unde e Niagara milioanelor, pentru omul ars de viu: chinină și sare amară. Pentru toți cei cu oasele rupte, cu țeasta sfărâmată: chinină și sare amară. (Geo Bogza – Lumea petroului)
Vezi lumile urzindu-se, popoare de stele aprinzându-se și alergând pe căile fără urmă ale infinitului – și n-auzi nimic. Vezi munții înălțându-se, întunecimi de codri crescând să-i învăluie – și n-auzi nimic. (A. Vlahuță)
Cine-i mătura prin casă și-i ștergea praful? El însuși. O făcea o dată pe săptămână, dar o făcea. Cine-i curăța ghetele și-i peria hainele? El însuși. Cine-i spăla ciorapi, batiste și gulere? El însuși. (I. Slavici)
