Sincopă

Sincopa (cf. fr. syncope, lat. syncopa, gr. synkope, „suspensie” < syn „cu” + koptein „a tăia”) este o figură de stil de nivel fonologic (de sunet) care constă în dispariția unui fonem în interiorul cuvântului, între două consoane.

Figură de stil a ambiguității, sincopa înseamnă contragerea unui cuvânt prin eliminarea unei vocale, uneori chiar silabă, din interiorul cuvântului.

Exemple de sincopă

Tu-ți arzi ochii și frumsețea – infinitul lor se stinge. (M. Eminescu – Călin)

– Încă un rând de halbe...
– Ei, aș!
Ale din urmă.
– Parol?
– Și pe urmă, un șvarț!
C-eșt' copil!?
(I. L. Caragiale – Cam târziu…)