Sincopa (cf. fr. syncope, lat. syncopa, gr. synkope, „suspensie” < syn „cu” + koptein „a tăia”) este o figură de stil de nivel fonologic (de sunet) care constă în dispariția unui fonem în interiorul cuvântului, între două consoane.
Figură de stil a ambiguității, sincopa înseamnă contragerea unui cuvânt prin eliminarea unei vocale, uneori chiar silabă, din interiorul cuvântului.
Exemple de sincopă
Tu-ți arzi ochii și frumsețea – infinitul lor se stinge. (M. Eminescu – Călin)
– Încă un rând de halbe…
– Ei, aș!
– Ale din urmă.
– Parol?
– Și pe urmă, un șvarț!
– C-eșt’ copil!? (I. L. Caragiale – Cam târziu…)
