Superlativul stilistic este o figură de stil de nivel morfematic care constă în înlocuirea unui superlativ obișnuit cu o construcție inedită de exprimare a ideii de superlativ.
Exemple de superlativ stilistic
Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere. (M. Eminescu – Epigonii)
Când privesc zilele de-aur scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine. (M. Eminescu – Epigonii)
Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvântu-i! (M. Eminescu – Satira IV)
Sau când te uiți în ochii-i ucizători de dulci… (M. Eminescu – Femeia?… Măr de ceartă)
Copilul, numai ochi. (I.L.. Caragiale) = “foarte atent”
Și găsim un mijloc nu se poate mai nimerit. (I.L.. Caragiale)
Atâta liniște-i în jur, de-mi pare că aud
Cum se izbesc de geamuri razele de lună. (L. Blaga – Liniște)
C-o mare de îndemnuri și de oarbe năzuinți în mine
Mă-nchin luminii voastre stelelor. (L. Blaga – Stelelor)
Mă rog, foc de ger, era, ce să vă spun mai mult. (I. Creangă)
Și era un pui de ger în dimineața aceea… (I. Creangă)
De leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. (I. Creangă)
Căci boierul acela, de mult bănet ce avea, nu-i mai știa numărul. (I. Creangă)
Alături cu casa socru-tău este o căsuță tupilată în care șede un tălpoi de babă, meșteșugoasă la trebile sale, cum îi sfredelul dracului. (I. Creangă)
Chiuiau cu toții, jucau, ciocneau paharele, zăngăneau banii de argint, se-mbrățișau, se sărutau și-și urau unii altora mulți și fericiți ani – un huiet, o zarvă, o gălăgie și-un avânt furtunatec de-ai fi crezut că se ridică cu casă cu tot în văzduh. (I. Slavici)
Voi pleca o cale lungă
Nu-i pasăre să m-ajungă. (Folclor)
