Tmeză

Tmeza (lat. gr. tmesis = “tăietură”) este o figură de stil de nivel morfematic prin care are loc scindarea unei structuri lexicale prin intercalarea între componentele acesteia a unui alt cuvânt.

Tmeza poate fi întâlnită și în vorbirea comună, când desparte:
– o formă flexionară (duce-vă-ți, crede-mă-ți, duceți-vă-ți) sau infinitivul lung fire, tăiat în două de dativul etic mi (fi-mi-re-ai al naibii)
– o parte de vorbire compusă – o locuțiune precum „în orice chip” (în ori și ce chip, ori și în ce chip)

Exemple de tmeză

Și un capăt poeziei
Și pustiului să pui.
(M. Eminescu – Singurătate)

Lumea – are un stabiliment de foto – și litografie, în care fabrică pe fiecare zi mii și mii de bilete à la minute. (M. Eminescu –Contrapagină)

Departe sunt de tine și singur lângă foc. (M. Eminescu – Departe sunt de tine…)

Când nu-și aduc oamenii de semenii lor mai mari aminte. (T. Arghezi)

Eu, pentru a o iubi, am încă alte cuvinte. (I. Barbu)

Trei sau patru-n mal pescari. (T. Arghezi)