Anadiploza (fr. anadiplose, din gr. anadiplosis = „dublare, reluare”) este o figură de stil de nivel sintactic care constă în repetarea unui segment sintactic la sfârșitul și imediat la începutul a două unități sintactice succesive.
Exemple de anadiploză
Căci a voastre vieți cu toate sunt ca undele ce curg,
Veșnic este numai râul: râul este Demiurg. (M. Eminescu – Satira IV)
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri (M. Eminescu – O, rămâi…)
Ochii unui înger scump
Au albastrul de cicoare
Și cicoare vreau sa rup. (G. Coșbuc – Mânioasă)
Dragostea ce poartă-n ea
Moarte-ades și-ades un leac. (L. Blaga – Catrenele dragostei)
Cu baioneta-n țeavă și țeava puștii-ntinsă. (T. Arghezi)
Pe cei ce v-au adus lumina,
Pe cei ce i-ați primit cu ură
Și i-ați gonit cu pietre ―
Pietre ce s-or preface-n piedestale. (I. Minulescu – Romanța noului-venit)
Cine face bine, bine găsește. (Popular)
Vine! vine! vine! și-n sfârșit s-arată Și-n sfârșit s-arată vornicul Moțoc. (B. P. Hasdeu)
