Anadiploză

Anadiploza (fr. anadiplose, din gr. anadiplosis = “dublare, reluare”) este o figură de stil de nivel sintactic care constă în repetarea unui segment sintactic la sfârșitul și imediat la începutul a două unități sintactice succesive.

Exemple de anadiploză

Căci a voastre vieți cu toate sunt ca undele ce curg,
Veșnic este numai râul: râul este Demiurg.
(M. Eminescu – Satira IV)

Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri
(M. Eminescu – O, rămâi…)

Ochii unui înger scump
Au albastrul de cicoare
Și cicoare vreau sa rup.
(G. Coșbuc – Mânioasă)

Dragostea ce poartă-n ea
Moarte-ades și-ades un leac.
(L. Blaga – Catrenele dragostei)

Cu baioneta-n țeavă și țeava puștii-ntinsă. (T. Arghezi)

Pe cei ce v-au adus lumina,
Pe cei ce i-ați primit cu ură
Și i-ați gonit cu pietre
Pietre ce s-or preface-n piedestale.
(I. Minulescu – Romanța noului-venit)

Cine face bine, bine găsește. (Popular)

Vine! vine! vine! și-n sfârșit s-arată Și-n sfârșit s-arată vornicul Moțoc. (B. P. Hasdeu)