Emfază

Emfaza (gr. emphasis = “vorbire, declarație, expresivitate”) este o figură de stil de nivel sintactic și reprezintă un enunț sau un segment de enunț căruia i se acordă o importanță deosebită, subliniat prin intonație solemnă ori prin construcție gramaticală (înlocuirea persoanei I cu persoana a III-a).

Exemple de emfază

Cum văd eu, tot moș Nichifor are să facă ce-a face. Ia să mai fac o-ncercare. (I. Creangă)

S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ și mare.
(M. Eminescu – Satira III)

De-un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce privești
Nu e om de rînd, el este domnul Țării Românești.
(M. Eminescu – Scrisoarea III)

Era o femeie sprintenă, pieptănată cu cărarea pe mijlocul creștetului, și părul avea luciul spălatului des. Bărbia osoasă, gura strânsă și chipul tras dovedeau, ca și trupul, zvelt în fustă, rasa bună. Nevastă-mea s-a uitat la gleznele subțiri...
– Ce neam frumos de oameni sunt sătenii noștri, mi-a șoptit nevasta.
Repeți ce ți-am spus când te-am luat pe tine.
(T. Arghezi)